Cei trei –Eu-
-Secunde din viata lui D.-
Fragment , pag 32, Cap. II -Cei trei Eu- , Ochii surdului, Editura: nepublicat.
“… si dupa ce intr-un final se ridica din pat isi urmeaza cursul zilnic ca un robot , lipsit de orice cugetare , pas cu pas , planuit de-a lungul anilor locuiti aici , calca pe carpeta aspra , constant intampinat de resturile firimiturilor ce ii ascut simturile in fractiuni de secunda , spre masa chicinetei din mijlocul camerei. Acolo isi clateste rapid doua cani, una rotunda si mai scunda , iar alta patratoasa si inalta, cu scopul predefinit fiecaruia , prima destinata nesului , nelipsit, iar cea de-a doua unui ceai de menta util pentru o digestie mai buna , necesara lui. Azvarle restul picaturilor prin o miscare brusca , apoi fiecare e stearsa rapid, doar pe fund ,pentru a nu lasa urme pe biroul oricum dezordonat si cu pete vechi de peste doua zile. Canile pregatite sunt umplute cu apa de la chiuveta, fiind atent sa nu ude exteriorul canilor opreste apa atunci cand prima se umple si trebuie sa o schimbe cu cealalta . Primei i se adauga dupa ochi, bine instruit de-a lungul timpului, boabele semipisate de ness si o pastila de indulcitor sintetic iar celei de-a doua doar o lingurita de zahar brun.Amadoua sunt puse in cuptorul cu microude pentru o perioada de 2 minute si 40 secunde, oferind destul timp pentru a finaliza celelalte obiective necesare unei dimineti tipice: patul este rapid facut, neglijent dar respectand totusi limita impusa de el insusi ca fiind minimul bunului simt, in pas rapid merge si la baie , aruncand o privire la ceasul cuptorului ce acum arata 1 minut si 31 de secunde , unde isi termina restul necesitatiilor biologice, dar in timp ce isi curata dintii, spre sfarsitul actului , sunetul asemeni unui camion ce este in marsarier , ii umple timpanele si dilata pupilele, cumprins de anexietatea ineficietei de a termia toate indatoririle diminetii exact cum au fost planuite de la inceputul, sau pe parcursul sederii lui aici. Isi revine rapid, scuipa si isi clateste gura, iese din baie si in graba isi scoate canile din cuptor pentru a nu lasa apa sa se raceasca, altfel infuzia ceaiului va dura mai mult timp si astfel inca o intarziere nedorita isi va face locul , lucru ce nu ar face decat sa accentueze starea si asa delasata din cauza vremei excesiv de gri din fata geamului. Isi amesteca rapid cele doua cotinuturi si cu o mana le prinde de maner iar cu cealalta prinde exteriorul scrumierei ,curatate si pregatite din seara trecuta , plina pe jumatate cu apa, pentru a usura intregul proces de stingere al tigarii, acum redus decat la o apasare de buton., le duce pe mica forma cauciucata , destinata doar celor trei obiecte, si se aseaza ,in fata calculatorului de pe birou, pe scaun , lipindu-si spatele de spatar si respirand usurat ;acum poate sa se bucure de intreaga lui munca , de intreaga logistica compusa in atatea zile de perfectionare. Isi duce intai cana cu nes spre gura, dar imediat realizeaza ca lipsea ceva, o fractiune din planul lui nu era realizata, o neconformitate il presa puternic, geamul era inchis. Cum putea sta linistit sa se bucure de truda lui matinala cand aerul , statut din cauza expiratiei porilor pielii, pe care il respira ii cauza mai mult rau,inecandu-l cu fiecare inspiratie, decat bine.Repde pune cana pe cauciucul dreptunghiular, se ridica si trage cu forta de geamul intepenit ,din cauza slabei montari si calitatii reduse doar motiv al zgarceniei proprietarilor, si dintr-o data simte aerul rece , taios, ce ii strapunge plamanii , intai gadilandu-i perii nazali . Era multumit, in ciuda inconsecventei de care a dat dovada in aceasta dimieata. Se aseaza , duce cu grija usor, tinand cu toata mana , cana catre gura si un prim gand, semn al trezirii din starea robotizata , ii strabate mintea.
Arunca o privire la ceasul digital si realizeaza ca lipsa eficietei impreuna cu decizia intarziata de a se ridica din pat nu i-au lasat prea mult timp sa deguste fructele muncii lui. In doua zeci de minute avea sa plece petru a putea fi ,la timp,prezent cursurilor din martea ceasurilor rele,’Hm, poate ca primul ceas rau a trecut acum , mai sunt doua… unde oare or sa vina si ele? Poate in somn, asa scap si eu bazma curata in ziua asta, fara alte complicatii inutile’ ,isi motiveaza D. slaba organizare matinala. Incatat ca a gasit explicatia , isi bea cana de ceai pe nerasuflate , soarbe picaturile de la marginile buzelor , si priveste in camera ,nedumerit, la dezordiea lasata in urma zilei precedente,’ Cand ma intorc trebuie, chiar trebuie sa fac putina ordine ..,’,isi spune dezamagit cu voce tare,’prea multa infectie, ha-, de parca eu sunt un cazan de infectie, da, asta sunt…cel putin asa arata locul asta’ , trecand de la dezamagire la tristete si regret, dar de data asta rosteste doar in mintea lui, parca si el find prea socat de cuvatul rezoant –infectie- ‚’Cine oare mai foloseste astfel de cuvinte spre propria persoana? ‚ D. se intreaba,’ Doar nebunii… cred, in felul asta nu fac decat sa confirm ce altii imi spun’ , remarca in timp ce isi incrunta usor sprancenele,’Da, asta fac!’, accentuandu-si credinta in propriile ganduri. Mai soarbe o gura de nes, lasa cana jumatate goala pentru momentul revenirii lui acasa, se indreapta catre cuier,ridica patalonii , ii trage pe el ,ridica tricoul curat ,pregatit cu o seara inainte, il imbraca si continua cu bijuteriile ,puse atent in ordine pe cutia metalica umpluta de un sintetic asemeni buretelui, si intr-un final incaltamintea, jacketa si geanta aveau sa-i fie ultimile necesitati inainte de plecare.’ Sunt gata, cred. Poate totusi am uitat ceva’, isi spune, fiind uimit de cum ar putea el sa uite ceva cand totul a fost atat de bine planificat,’ Si totusi uite ce am patit azi… atata lipsa de eficienta. Nici un plan , facut de mine nu de altul, nu sunt in stare sa-l urmez’ , isi reproseaza D. , acum trecand la suparare,’ Am sa-mi revizuiesc atitudiea, da… am sa o fac incepand de maine’ , rasunand mai mult ca un ordin in mintea lui D. , dar imediat primeste un raspuns neasteptat ,’Tu? Crezi tu ca poti sa te schimbi?’, ’Ai incercat atata timp, chiar mai crezi ca o sa reusesti? Iti spun eu, ai sa dai gres cum dai de fiecare data’. Uimit de vocea stranie, totusi cu un iz cunoscut, din capul lui , ridica sprancenele si zambeste , cu un ton de multumire. Vocea nu a facut decat sa il ambitioneaze sa isi continue noul plan. [...] Ajuns in fata vanzatorului de bilete de tren , intinde mana cu banii ficsi, ii pune pe plafonul de plastic si il impinge dincolo de geam , unde taxatorul putea sa ii ridice,’ Sper ca de data asta nu ai sa ma lasi sa astept un minut intreg sa scoti amaratul tau de bilet, care dupa calculele mele nu ar trebui sa dureze mai mult decat 12 secunde, mai ales avand in vedere ca banii primiti, de tine muncitorule, sunt exacti’, se amuza D. singur , fara a se pronunta cu voce .’Muncitor, asa le spui tu ? Muncitor, eu cred ca ar fi mai bine sa reformulezi, pana la urma e si el un om, demn, care isi merita tot respectul pentru ca lucreaza , aduce bani acasa ,petru o familie pe care o are , sau nu…dar oricum , nu da in cap altora , munceste, iar eu stiu ca tu nu te-ai referit la asta cand ai spus” muncitor” stiu, da. Ai vrut sa il degradezi, sa il faci o figura insignifianta in fata ta, stiu…asta ai vrut. Revizuieste-ti vorbele, sau macar retragele, macar atat’, destainuieste vocea din mintea lui, dar de data asta ,tot o voce cunoscuta, dar diferita de cea din fata cuierului. D. nu indrazneste sa onoreze reprosul ce i s-a adus cu un raspuns, pleaca in jos capul si isi asteapta biletul pentru a-si putea continua drumul , fara alte intreruperi neplacute. Composteaza biletul , coboara scarile, asculta cu grija toate indicatiile date de programul automatizat ,cuvantat de un glas feminin in ziua asta, si vede ca mai are de asteptat inca trei minute pana cand urmatorul tren, bun lui, avea sa vina sa il duca spre universitate.’ Bine, acum ca tot astept , cred ca pot sa merg pana la capatul peronului’, isi spune stiind ca scarile din statia urmatoare vor fi la capatul din fata , si astfel ar mai castiga inca putin timp pentru confortul lui.’ Tot timpul vrei sa fie perfect, adica , sa fi in fata, sa cobori in fata, sa urci primul , sa iesi primul. Nu crezi ca esti…?’ , il critica taios vocea lui, care acum o cunostea bine, era cea din fata cuierului, numai ca de aceasta data si D. raspunde oprind-o exact in momentul critic , cu o multumire ascunsa si un suras ce acopera intentii agresive,’ Chiar mai ai de gand sa mai comentezi mult, nu ti se pare ca nu e locul tau? Aici, langa mine? Fugi… hai fugi la prietena ta , si lasati-ma amandoi in pace. Tot timpul cu pretentii si sugestii, tu mai ales.’. D. era multumit ca a reusit sa capete putina liniste, ba chiar sa capete controlul asupra lor, doar ca fara a fi constient el a folosit vocea pentru a transmite mesajul , care acum a fost auzit si de cei doi tineri aflati langa el, uimiti si usor speriati de reactia neexplicata a lui. Un sentiment apasator de rusine ii trecea prin sira spinarii si apoi prin stomac , catre inima, dar le-a raspuns cu o privire amenintatoare , privire ce i-a facut pe cei doi sa isi intoarca spatele si sa revina la discutia lor cordiala, o discutie oricum plictisitoare, puierila si fara nici un scop, din perspectiva lui D. . Stie asta pentru ca in timp ce pasea spre capatul peronului a avut grija sa traga putin cu urechea la dialogul celor doi, iar neinteresat fiind a plecat mai departe.Trenul se auzea , luminile lui se reflecatu pe fierul rece din apropiatul tunel, D. era incantat ca toata escapada petrecuta cu cei doi avea sa se termine mai repede. [...] Ajuns in fata cladrii facultatii , se uita la ceas , constata ca mai erau inca noua minute pana la inceperea cursului, totul incepea sa revina la normal astfel incat timpul ramas era perfect de ajuns pentru tigara ce precedea orice ora petrecuta in interiorul cladirii, unde fumatul era ,evident, interzis. Isi aprinde tigara in fata geamului, ce acoperea lounge-ul studentilor, inalt cat doua etaje , si cuprins de implinire trage primul fum ,timp in care isi aranja cu cealalta mana bricheta Zippo in buzunarul destinat ei, pe care orice blug detinut de D. il poseda.’ Fumezi? Nu sti ca iti face rau? Toata lumea iti zice, niciodata nu ti cont. Cum vrei sa cresti in ochii altora , cum vrei sa fi omul acela spuperior cand tot ce faci este sa ignori sfaturi, contexte si imprejurari? Cum?’. D. ignora pentru o secunda vorbele si se gandeste la o metoda mai buna de confruntare, isi spune,’ Orice discutie ,orice argument , pentru a putea fi castigat trebuie sa aiba principiul de baza respectat: Cunoaste-ti adversarul. Pe tine , voce a taxatorului , te voi numi T. , iar pe cealalta, voce a cuierului-auzi… voce a cuierului, cred ca am innebunit-, te voi numi C.’ ,lamurind astfel abordarea fata de cei doi intrusi ai constiintei lui.’ T.’, adreseaza vocii, luand o pauza,’ T., observ ca nu te poti abtine in a ma persecuta constant, observ, la tine, o nuanta lipsita de pertinenta care constant doreste a ma infasca spre , o asa numita de tine-poate nici tu nu crezi-, o viata mai buna, mai blanda si recent, observ, mai sanatoasa. Dar tu, ce esti, T., esti un nimic, o voce care nu si-a gasit alta rezidenta decat in mintea mea. Nu ti se pare patetic? Puteai foarte bine sa fi vocea control, tu sa fi prima voce, cum eu sunt pentru mine, asa ce esti? Decat o infectie, da, o infectie care va fi stirpata curand. O sa am eu grija’, raspunde mandru de propria-i logica si de argumentele irefutabile aduse.’ Uite-te la el, acum are curaj’, C. catre T.,’ Acum ai curaj baiete? Cum l-ai dobandit, fumand? Iti da putere tigara nu-i asa, probabil e inca unu din multitudinea de aspecte ce te privesc, ce iti dau putere, idee de persuasiune. Duci tigara incet catre buze si rostesti unul-doua cuvinte goale ,dar ce suna bine, si dupa un fum creezi o idee artistica de inteligenta bruta. Bravo, pana la urma se poate sa ma fi inselat in privinta ta,poate ca ai tarie mai multa decat credeam. Da. Taria de a te mintii pe tine la nesfarsit, nu multi o au. Bravo’.’ Eu fumez petru ca sunt complet, un intreg un…Dar de ce ma motivez in fata ta, si tu , nimicule , amandoi sunteti decat niste trecatori inutili ai podului vietii mele, nici demni de raspuns nu sunteti.’, D. incantat de inca o replica , ce cu siguranta si-a atins scopul. Isi termina tigara ,o arunca jos, in gura mica de canalizare unde tot timpul isi arunca tigarile terminate,si intra in cladire cu un zambet ,multumit de cursul dialogurilor ,pe fata ,dar trist de insasi existeta celor doua personaje , lucru ce il facea tare nelinistit, nefiind capabil sa gaseasca o solutie pentru inlaturarea lor permannenta. Cursul incepea intr-un minut. [...] .’ Oare astazi au intrat , sau vin maine?’ se intreaba D. , afland raspunsul prin deschiderea usii. Infige cheia in usa,roteste odata, roteste a doua oara si intra , linistit ca intimitatea nu i-a fost perturbata de drasticii inspectori ai locuintei. Stia ca nu a fost vizitat, in lipsa lui, pentru ca ei tot timpul rotesc butucul doar o singura data, tocmai din acest motiv el foloseste ca semn de sigiliu cele doua miscari de blocare a usii,astfel putand sa-si controleze uimirea invadarii spatiului intim in cazul nefericit al petrecerii ei.’Ce drept au oamenii astia sa paseasca in casa mea, a mea pentru ca platesc pentru ea. Nu ajunge ca fac o constatare la sfarsit?Ajunge. Daca atunci considera ca exista vreo neregularitate, foarte bine, voi fi tras la raspundere, dar pana atunci , nu! Multumesc, vedeti-va de treaba voastra.’, rotindu-si ochii in cap asemeni mentorului sef educatiei liceene,’ Uite cum am ajuns, ce hal?! Parca ieri radeam in chicote cu ai mei colegi de miscarile necontrolate facute de muschii organului vizual, de ochi adica,ale femeii din birou, ma intelegi?’, isi reproseaza aspru D. in timp ce se aseaza in fata biroului , pornindu-si mana catre cana, jumatate plina, de nes, acum rece.’ „Ma intelegi?” Tu sti ca esti singur in casa, nu? „Ma intelegi?” – cui ,ma rog, ii adresezi tu intrebarea asta? Si de la tine ai nevoie de aprobare, parca imaginea ta era a unui om sigur, concret, coerent si logic, cum se face ca un astfel de om are nevoie de aprobare, mai ales de la el insusi?’,intervine C. , oprindu-i respiratia pentru un moment lui D. .Duce cana la gura, soarbe , de data asta lansand un zgomot ascutit in camera, si asa plina de zgomotul fictiv al hainelor aruncate ,vraiste,pe scaune si pe masa,si purtandu-si tigara ca pe un trofeu catre gura , isi uda buzele , pregateste argumentele ,priveste catre lampa de lumina de pe perete si contraataca,’ Am sa te rog sa iti chemi si prietenul, sa purtam o discutie si sa clarificam rolul si scopul existentei voastre in mine’,fara sa astepte prea mult e intampinat de T.’ Da majestate, sau… nu doresti sa fi adresat asa?’ ,pe un ton sarcastic si rautacios,’Pentru ce m-ai chemat, ai nevoie de mai multi „muncitori” in preajma ta sa te simti autoritar?Sau doar doresti sa iti porti inca un monolog fals in fata unui auditoriu, caci se pare ca nimeni nu mai doreste sa te asculte in zilele astea.’,continua T. pentru a infige mai adanc cutitul. Termina de baut restul nesului , pune cana jos pe cauciuc, apasand putin ,timp in care isi roade buza inferioara cu dintii , la un pas fiind de a tasni sangele,se ridica in picioare si gesticuland cu mana dreapta catre peretele unde se afla lampa , le vorbeste pe un ton enervat,’Voi, viclenilor, sunteti niste critici, voi doi, intuli, ma uziti, sunteti absolut inutili! Tot ce faceti este sa ma loviti din toate partile cu afronturi!’, lacrimand usor in coltul ochilor si inrosindu-se mai rau ca un trandafir al indragostitilor,’ Voi nu ma lasati sa traiesc, voi sunteti de vina!’, continua de data asta dezamagit ca nu a reusit sa comunice tot ce si-a propus la inceput,’ Ma termiati, nu mai rezist , plecati dracu din viata mea!’,mai exclama odata in timp ce mana stanga strange puternic de manerul canii si o arunca in lampa,’ Nu mai am putere, nu mai pot.’ ,asezandu-se jos pe scaun.’ Astazi toti au vrut sa-mi faca rau. Dragii,scumpii, mei colegi au avut grija sa ma puna in fata zidului ca nu am reusit sa termin proiectul, de parca e vina mea. Le-am spus cu o saptamana inainte ca e nevoie de mai mult timp. M-au ascultat?Nu. Si atunci cum sa fie vina mea?Cum?Si acum voi?! De fapt, voi tot timpul sunteti, decat pe voi va am. Rai, buni, marsavi, da…marsavi, dar pe voi va am macar.’, rosteste printre buzele patate de lacrimi, apasand pe cap cu ambele maini spre birou,’ Si in loc sa fiti de partea mea, tot pe ei –pe ei- ii aparati. Eu ce sa mai fac?’ . Epuizat de micul razboi dus cu C. si T. , se tranteste in pat, fara a putea sa-si limpezeasca mintea si inchide ochii,’Macar sa dorm, macar asa sa scap de voi, de ei si de viata asta. Fututi ceasurile tale negre de Marti… las’ ca dorm, asa scap mai repede. Cine stie cate ceasuri mai scoate ziua asta, si asa au fost mai mult de trei, parca a fost toata ziua plina de ele.’
Se aseaza pe scaun si atunci un gand ii strabate mintea.[...].’ Oare asta sa-mi fie ziua de azi?’
