Am sa fac un mic test acum. Cum am spus in deschidere , unele din posturile mele vor fi scrieri mai vechi. Acest scurt articol a capatat forma prin anul 2006-2007. Structura nu a fost schimbata , poate decat una – doua virgule.Scopul meu este de a grava stilurile mele in raport cu timpul, oferind astfel o metoda de comparatie atat pentru mine cat si pentru voi.
” Relativ de curand, cateva ganduri imi strabateau cerebelul. Printre ele se numara ,desigur, si cele al pacatului capital. Nu stiu de ce nu am scapat inca de acest gand, dar am impresia ca el functioneaza ca si un drog. Adica,o data ce iti intra in sistem, nu iti mai iese, si nu numai atat, tot timpul iti apare ca o optiune pe care sa o folosesti in scopul inecarii simturilor personale si ca o portita de evadare in cazul situatiilor de criza. Acum, ma gandesc, oare daca intri pe aceasta portita o faci pentru ca nu ai curaj sa infrunti realitatea, sau pur si simplu pentru ca este trecatoarea catre o lume mai buna, un eden, un loc in care fricile nu isi au locul, iar grijile nu isi fac aparitia.
Pentru a continua voi hiperboliza situatia in care ma aflu apeland la a doua explicatie pe care am relatat-o,cea cu portita. Oare explic pentru a ma scuza si a incerca sa ma pacalesc , sa ma induc in eroare , cum ca exista si un motiv cu adevarat bine cladit pentru a comite un astfel de gest. Mi-este foarte greu sa fiu sincer cu mine,mai ales cu ceilalti , pentru ca exista ceva mai puternic in inconstientul meu decat in constient, care imi orbeste gandirea , mai bine spus ,mi-o limiteaza cu un fel de ochelari de cal. Concluzionand , eu sunt mintit de catre eu-l meu prin omisiune,asta da ironie ,ba chiar mai rau ,este trist ,ingrijorator,demotivant . Acum sunt constient,zic eu, de faptul ca nu pot fi sincer cu mine, dar apoi cu vreun cine-stie-cine care vrea sa ma “ajute”…
Cuvinte nu sunt sa exprime durerea mea, iar a incerca sa o exteriorizez va aduce si mai multa suferinta pentru ca nu cred ca exista persoane care sa poata intelege,sau sa proceseze o asfel de experienta spirituala si intelectuala. Poate doar unul asemenea mie, unul cu o problema similara cu a mea. Greu de spus si de gasit…ma indoiesc ca se va intampla. Deci,deci….unde am ajuns? Nicaieri se pare. Gandurile sunt scrise, poate ma simt usor, mai clar raportat la interiorul meu, dar nu sunt nici pe departe lamurit de ceea ce e de facut, ceea ce e de gandit, sau macar de ceea ce e de zis. Grav…foarte grav. Poate la inceput, cand nu eram constient de pozitia mea, nu eram atat de ingandurat,dar acum ma aflu intr-o ipostaza absolut inabordabila si de nerezolvat. Am sa las totul pe mana Domnului. El va stii ce e de facut!! Tot timpul stie….lasule…
O problema a fost zisa, sa incepem cu cea de-a doua, si anume gelozia. Ce este, si cu ce se mananca? Clar, este un sentiment pe care majoritatea persoanelor il au ,cel putin odata in viata, si mai particular cel de gelozie al partenerului in cuplu. Acesta ma intereseaza in mod special. El se gateste impreuna cu durerea pe care o porti pentru tine, nu pentru altcineva, si este antrenat de insitenta de care da dovada orice om bolnav de gelozie. Exact, bolnav, spun asta pentru ca este o boala , un drog, la fel ca si dorinta de suicid, numai ca diferenta dintre ele esta ca gelozia este tratabila. Cum? Mai bine sa ne intrebam care este cauza aparitiei acestei maladii a psihicului. Simplu, ea apare ca si consecinta a lipsei de incredere in sine, a lipsei de contrast intre sentimentul de a pierde ceva drag si neincrederea pe care ti-o porti. Adica, cu timpul unii dezvolta o pierdere a principiilor si a respectului , iar cele doua incep sa se impleteasca. Numai ca acest amestec nu devine niciodata omogen,este exact ca apa si uleiul. Sunt acolo amandoua in aceeasi stare ca si inainte, doar ca acum amandoua se „deranjeaza” una pe cealalta lucru ce conduce la o imbulzire de sentimente greu de purtat si usor de accesat. Multi au impresia ca gelozia se trateaza schimbandul pe celalalt. Fals! Mecanismul pe care trebuie sa-l schimbi este chiar al au, tu esti defect. Daca ai fi un om rational, sa presupunem, in momentul in care o situatie de genul: partenerul tau e banuit de “tradus” (I.L.Caragiale, D-ale Carnavalului), sau chiar este dovedit acest fapt, pagubitul poate sa reactioneze in diferite feluri. Poate sa incerce sa rezolve problema, sa discute, sau poate pur si simplu sa puna piciorul in prag, si sa inceteze relatia deposedandu-se de orice tip de resentiment. Acestea ar fi cateva solutii rationale, in schimb, bolnavul cladeste si mai mult pe problema, si nu pe solutie. El umplut de ura si de frica, reactioneaza uneori violent, alteori lipsit de respect, fiind deposedat de principii si de gandire clara .
Am vorbit despre gelozie, am vorbit despre pacatul capital. De ce?Pentru ca mi s-a parut ca exista o buna legatura intre ele, si de asemenea,pentru a observa prezenta sau lipsa antitezei create de cele doua pentru scopuri viitoare . Acum ramane decat sa lasi timpul sa vorbeasca si sa sudeze ce e de indoit si sa indoaie ce e de sudat si sa schimbe ce e de neatins.”
Impresii , impresii impresionante…
Damianski's Blog 