Drum de dus

De pe tarmul lui de trac,

Trimis chiar de propriul sfat,

Pleaca … la drum ,presarat,

Doar cu toale de capatat

Singur intr-un univers bizar,

Palid , strajnic si ilar,

Pasi  inceti el face des

Lumea misca, el nu simte, inteles…

Intr-o mica , odihnita ,odaioara

Isi mai scrie-o povestioara

Sa nu uite cine-a fost

Si sa-si dea cate un rost.

Are scop , are si tel

Dragul, micul , mititel,

Pasta neagra, foaie alba

Sumbre ganduri el ineaca.

Timpul vine dupa el

Sare top la ea in brate

Si se duce inapoi

Acum iarasi, ei sunt doi.